Femeile Credinţei

Just another WordPress.com weblog

Plângerile…

on May 9, 2010

Pentru cei care trec prin încercări grele, sau care au sufletul îndurerat din pricina ocărilor şi batjocurilor, am un cuvânt de încurajare din Plângerile lui Ieremia. Versetele de mai jos pot fi înţelese până în adânc numai dacă treci măcar câtuşi de puţin prin ceea ce a trecut şi proorocul. Pe mine personal m-au ajutat foarte mult aceste cuvinte ale lui Ieremia, inspirate de la Duhul Sfânt.  În special am atras atenţia la aşa cuvinte cheie ca: “Bunătăţile Domnului”, “îndurările Lui nu sunt la capăt”, “se înnoiesc în fiecare dimineaţă”, “Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El”, şi “este bine să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului”, “este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui”, “căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna”, şi altele.

Am experimentat că dacă aştepţi în tăcere ajutorl Domnului şi nădăjduieşti în El, atunci Dumnezeu îţi ia apărarea, lucrează pentru tine, şi-ţi restabileşte viaţa.

“Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.

El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna, toată ziua.

Mi-a prăpădit carnea şi pielea, şi mi-a zdrobit oasele.

A făcut zid împrejurul meu, şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.

Mă aşează în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi-a strâmbat cărările.

Mă pândeşte ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.

Mi-a abătut căile, şi apoi s-a aruncat pe mine, şi m-a pustiit.

Şi-a încordat arcul, şi m-a pus ţintă săgeţii Lui.

În rărunchi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Am ajuns de râsul poporului meu, şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.

M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.”

„Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!”

Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

„Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.

Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

să-şi umple gura cu ţărână, şi să nu-şi piardă nădejdea;

să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare:

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

Cine a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Să ne înălţăm şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:

„Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”

În mânia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Şuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Mi se topeşte ochiul în lacrimi, necurmat şi fără răgaz,

până ce Domnul va privi din cer şi va vedea.

Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Cei ce mă urăsc fără temei, m-au gonit ca pe o pasăre.

Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: „Sunt pierdut!”

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”

În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!”

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!”

Ieremia 3:1-58



One response to “Plângerile…

  1. Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: