Femeile Credinţei

Just another WordPress.com weblog

Martiriul Sfintelor Perpetua şi Felicitas / Partea 2

on October 17, 2014

340px-Perpetua,_Felicitas,_Revocatus,_Saturninus_and_Secundulus_(Menologion_of_Basil_II)“Câteva zile mai târziu, un adjutant pe nume Pudens, care era responsabil de închisoare, începu să ne arate o mare favoare, realizând că posedam o putere mare în noi. Și a început să permită mai mulți vizitatori să ne vadă pentru mângâierea noastră.

Acum, ziua luptei se apropia, iar tatăl meu a venit să mă vadă copleșit de durere.  A început să-şi rupă firele de păr din barbă și le arunca pe pământ; el, apoi, s-a aruncat la pământ și a început să-şi blesteme bătrânețea și să spună astfel de cuvinte că s-ar muta întreaga creație. M-am simțit rău pentru vârsta lui nefericită…”

Perpetua primeşte o altă viziune de la Domnul referitor la lupta ei cu diavolul şi la victoria care o are asupra lui. Aceasta îi dă din nou puteri şi mângâiere. Iar în încheiere ea scrie în  jurnalul personal:

„…Aceasta e tot ce am făcut pînă în ajunul luptei. Despre ceea ce se va întîmpla pe arena de luptă, să scrie mai departe cine va voi.”

/Şi Saturus relatează o viziune pe care el a avut-o pentru el şi Perpetua, că după ce ei vor fi ucişi, vor fi duşi în cer de patru îngeri şi vor fi reuniţi cu alţi martiri care au fost omorâţi în aceeaşi persecuţie./

Mai departe ne relatează un alt narator, martor al evenimentelor petrecute:

” Iată cât de remarcabile au fost viziunile acestor martiri, Saturus și Perpetua, scrise de ei înșiși. În ceea ce privește Secundulus, Dumnezeu l-a chemat din această lume mai devreme decât ceilalți în timp ce el era încă în închisoare, printr-un har special ca el să nu se confrunte cu animalele…

Cît despre Felicitas, și ea s-a bucurat de favoarea Domnului în acest lucru înțelept. Ea era însărcinată când a fost arestată, iar acum era în luna a opta. Cu cît ziua spectacolului se apropia devenea tot mai întristată că martiriul ei va fi amânat din cauza sarcinii; pentru că este împotriva legii ca femeile cu copii să fie executate. Astfel, ea ar fi trebuit să-și verse sângele sfânt, nevinovat, mai tîrziu, împreună cu alte persoane care erau criminali de rînd.  Tovarășii ei de martiriu erau, de asemenea, întristaţi; căci îşi făceau griji că trebuiau să lase în urmă un atît de gingaş companion ca să călătorească singur pe același drum al speranței. Și astfel, cu două zile înainte de luptă, au revărsat o rugăciune către Domnul într-un torent de durere comună. Și imediat după rugăciunea lor durerile nașterii veniră peste ea. Ea a suferit o durere bună în munca ei din cauza dificultății naturale de a da naştere la opt luni.

Prin urmare, unul dintre asistenții de gardieni ai închisorii i-a zis: “Tu suferi atât de mult acum – ce vei face atunci când vei fi aruncată la fiare? Puțin te-ai gândi la suferinţe atunci când ai refuzat să aduci sacrificiul.”

“Ceea ce sufăr eu acum”, a răspuns ea, “sufăr de una singură. Dar atunci altul va fi în mine, care va avea de suferit pentru mine, la fel cum și eu voi suferi pentru el.”

Și ea a dat naștere unei fetiţe; și una dintre surori a crescut-o ca pe fiica ei proprie.

Prin urmare, din moment ce Duhul Sfânt a permis povestirea acestui eveniment  să fie scrisă şi astfel dând autoritate aşa cum a voit, vom continua să ascultăm de porunca Lui, relatând cu adevărat, însărcinarea  acelei sfinte, Perpetua; totuşi, nevrednic sunt eu să mai adaug ceva la această istorie glorioasă. În acelaşi timp voi mai povesti un exemplu de perseverenţă şi nobleţe a sufletului ei.  

Tribunul militar i-a tratat cu o severitate extraordinară, deoarece bazându-se pe informațiile unor oameni fără minte, el a devenit foarte plin de teamă că ei (deţinuţii creştini) vor fi duși în afara închisorii de vrăji magice.

Perpetua vorbi cu el direct: “De ce nu puteţi măcar să ne permiteţi să ne înprospătăm în mod corespunzător? Deoarece noi suntem cei mai distinşi deținuți condamnați, văzând că aparținem împăratului; noi trebuie să luptăm chiar de ziua lui. Nu ar fi pentru reputaţia dvs. dacă am fi aduşi în ziua în care am fi într-o stare mai bună?”

Ofițerul deveni tulburat și înroși. Deci, aşa a fost că el a dat ordinul ca ei să fie trataţi într-un mod mai uman; și a permis fraților ei și altor persoane să-i viziteze, astfel încât prizonierii să poată lua masa în compania lor. În acest timp aghiotantul, care era șeful închisorii era însuși un creștin.

Cu o zi înainte , când au avut ultima lor masă, care este numită banchet liber, ei nu au sărbătorit un banchet, ci mai degrabă o sărbătoare de dragoste. Ei au vorbit cu mulțimea de acolo cu aceeași statornicie, i-au avertizat de judecata lui Dumnezeu, evidenţiind bucuria pe care îi aştepta în suferința lor, și ridiculizau curiozitatea celor care au venit să-i vadă… Astfel, toată lumea pleca de la închisoarea în uimire, și mulți dintre ei au început să creadă.

Ziua victoriei a sosit, și ei au mărșăluit din închisoare spre amfiteatru cu bucurie, ca și cum ar merge spre cer, cu fețele calme, cu un tremurat, dacă şi era, de bucurie, mai degrabă decât de  frică. Perpetua mergea cu chipul strălucitor și pas calm, ca şi o iubită al lui Dumnezeu, ca o soție a lui Hristos, îndreptând în jos privirile tuturor prin propria ei privire adînc pătrunzătoare.

Cu ei, de asemenea, era Felicitas, bucuroasă că a născut în siguranță, astfel că acum ea putea să lupte cu fiarele, mergînd de la o baie de sânge la alta, de la moașă la gladiator, gata să se spele după naștere într-un al doilea botez.

Ei au fost apoi conduşi spre porți și bărbaţii au fost obligați să îmbrace hainele de preoți ai lui Saturn, iar femeile rochie de preotese ale zeiţei Ceres. Dar nobila Perpetua a rezistat şi aceasta cu înverșunare până la capăt.

“Am mers la aceasta din propria noastră voință, şi libertatea noastră nu ar trebui să fie încălcată. Am fost de acord să ne dăm viața noastră, cu condiția ca nu vom face un astfel de lucru. Aţi fost de acord cu noi la aceasta.”

Chiar nedreptatea a recunoscut dreptatea. Tribunul militar a fost de acord. Ei urmau să fie aduşi pe arenă aşa cum erau. Perpetua apoi a început să cânte un psalm… Revocatus, Saturninus, și Saturus a început să avertizeze gloata holbată. Apoi, când ei au ajuns în vederea lui Hilarianus, au sugerat prin mișcările și gesturile lor: “Tu ne-ai condamnat, dar Dumnezeu te va condamna pe tine”, aceasta a fost ceea ce spuneau ei.

La aceasta mulțimile au devenit furioase și au cerut ca aceștia să fie biciuiţi înaintea unui rînd de gladiatori. Și ei s-au bucurat la aceasta fiindcă au obținut o parte din suferințele Domnului.

Dar cine a zis, „Cereți și vi se va da”, a răspuns la rugăciunea lor, oferind fiecărui moartea pe care el a cerut. De fiecare dată când se discuta între ei dorința lor de martiriu, Saturninus într-adevăr insista că el ar fi vrut să fie expus la toate fiarele diferite, astfel încât coroana lui să fie cu atât mai glorioasă. Și în acest fel, la începutul luptei de pe arenă, el și Revocatus au fost potriviţi cu un leopard, și apoi au fost atacați de un urs. În ceea ce privește pe Saturus, el nu se temea de nimic mai mult decât un urs, și el a contat să fie omorât de o muşcătură de leopard. Apoi, el s-a ales cu un mistreț; dar gladiatorul care l-a legat de animal a fost însuşi împuns de mistreț și a murit la cîteva zile după luptă, în timp ce Saturus a fost târât doar de-a lungul arenei. Apoi, când a fost legat în butuci așteaptînd ursul, animalul a refuzat să iasă din cușcă, astfel încât Saturus a fost numit din nou nevătămat.

Pentru tinerele femei, totuşi, diavolul a pregătit o junincă nebună. Acesta era un animal neobișnuit, dar aşa a fost ales ca sexul lor să fie potrivit cu cel al fiarei. Deci, ele au fost dezbrăcate, puse în plase și, astfel, scoase în arenă. Chiar mulțimea a fost îngrozită când au văzut că una era o fată tânără delicată și cealălaltă era o femeie proaspăt după naștere cu laptele încă curgând de la sânii săi. Și așa au fost aduse înapoi din nou și îmbrăcate în tunici fără centură.

Mai întâi juninca a aruncat pe Perpetua și ea a căzut pe spate. Apoi aşezându-se ea a tras în jos tunica, care a fost ruptă de-a lungul, astfel încât aceasta să-i acopere coapsele, gîndindu-se mai mult la modestie decât la durerea ei. Prin urmare, ea a cerut o agrafă pentru a-şi prinde părul dezordonat: căci nu era corect ca un martir să moară cu părul său în dezordine, ca nu cumva să pară că ea ar fi în doliu în ceasul ei de triumf.

Apoi ea s-a ridicat. Și văzând că Felicitas a fost zdrobită la pământ, s-a dus la ea, i-a întins mâna, și a ridicat-o în sus. Apoi cele două stăteau una lângă alta. Dar cruzimea gloatei a fost de acum potolită,  și astfel au fost chemate prin Poarta Vietii.

Acolo Perpetua a fost ţinută de către un om pe nume Rusticus care era la momentul respectiv un catehumen și se ținea aproape de ea. Ea ca şi cum s-a trezit de la un fel de somn (atât de absorbită era în extazul ei în Duhul), și ea a început să se uite la ea aranjîndu-se. Apoi, spre uimirea tuturor a spus: “Cand vom fi aruncate la juninca ceea sau orice ar fi ea?”

Atunci când i s-a spus că acest lucru s-a întâmplat deja, ea a refuzat să creadă până când observă semnele de experiență dură asupra ei înşişi și rochiei sale. Apoi a cerut să fie chemat fratele ei și a stat de vorbă cu el împreună cu alţi catehumeni și le-a spus: “Trebuie să staţi toţi tari în credință și să vă iubiţi unul pe altul, și nu fiţi  slăbiţi prin ceea ce am trecut noi acum.”

La o altă poartă Saturus îl aborda cu seriozitate pe un soldat Pudens. “Este exact”, a spus el, “așa cum am prezis. Până acum, nici un animal nu m-a atins. Deci, acum poţi să mă crezi cu toată inima ta: Mă duc acolo și voi fi terminat doar cu o muşcătură de leopard”. Și imediat, în timp ce lupta se apropia de sfârșit, un leopard a fost lăsat liber, și după o mușcătură Saturus a fost atât de inundat în sange încît venindu-şi în fire gloata a explodat de mărturie la al doilea botez al lui: “Bine spălat!  Bine spălat! ”  Chiar într-adevăr bine spălat a fost cel care a fost scăldat în acest mod.

Apoi el a zis soldatului Pudens: “La revedere. Adu-ţi aminte de mine, și adu-ţi aminte de credinţă. Aceste lucruri nu ar trebui să te deranjeze, ci mai degrabă să te  întărească.”

Și cu aceste cuvinte a cerut lui Pudens un inel de la deget, și înmuindu-l în rana sa, el a dat înapoi inelul ca un garant şi o pecete a vărsării sale de sânge.

La scurt timp a fost aruncat inconștient cu ceilalţi în locul obișnuit pentru a avea gâtul tăiat. Dar mulțimea a cerut ca trupurile lor să fie scoase la iveală fapt pentru care ochii lor să poată fi martorii vinovaţi la sabia care a străpuns trupurile lor. Și astfel martirii s-au sculat și s-au dus la fața locului din proprie inițiativă după cum şi oamenii au vrut, și sarutându-se unul pe altul au sigilat martiriul lor cu sărutul ritual de pace. Ceilalți au luat sabia în liniște și fără să se miște, mai ales Saturus, care fiind primul pentru a urca pe scara spre cer a fost cel dintâi care să moară. Pentru încă o dată, el a fost în așteptarea Perpetuei. Perpetua, cu toate acestea, a trebuit totuși să guste mai mult din durere. Ea a țipat căci a fost străpunsă în os; apoi ea a luat mâna tremurândă a tînărului gladiator și a condus-o la gâtul ei. A fost ca și cum o o femeie atît de mare, fiind parcă temută de către un duh necurat, nu putu fi ucisă cu excepția cazului ca ea însăși să fie dispusă să moară.

Ah, cei mai curajoși și binecuvântaţi martiri! Cu adevărat, voi sînteţi chemați și aleși pentru gloria lui Hristos Isus, Domnul nostru! Și orice om care înalță, onorează, și se închină gloriei Lui ar trebui să citească pentru mângâierea Bisericii aceste noi fapte de eroism care nu sunt mai puțin importante decât poveștile din vechime. Pentru că aceste noi manifestări de virtute vor purta mărturie pentru unul și același Duh, care încă operează, și pentru Dumnezeu Tatăl Cel Atotputernic, pentru Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru, a cărui splendoare și putere fără de margini este în vecii vecilor. Amin.”

Culese din cartea  The Acts of the Christian Marytrs

de către Herbert Musurillo

Traducere şi adaptare în limba română: Olga Ieşeanu


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: