Femeile Credinţei

Just another WordPress.com weblog

Timpul de aşteptare

on March 3, 2015

“Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului.

Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui.

Sa stea singur si sa taca, pentru ca Domnul i l-a pus pe grumaz;

sa-si umple gura cu tarana si sa nu-si piarda nadejdea;”

Plângeri 3:26-29

De cele mai multe ori, când cineva se pocăieşte şi se întoarce sincer la Dumnezeu, apare dorinţa fierbinte de a face ceva pentru El. Apare o râvnă sfântă, arzătoare şi puternică de a-L sluji pe Hristos, de a face o lucrare mare, importantă şi de folos.

Aşa a fost cu mine. Aşa a fost şi cu pritenele mele care se pocăise în aceeaşi periodă. Eram pline de zel pentru Cristos. Am încercat multe lucrări să fac în biserică – să mă implic şi în cor, şi cu tineretul, şi cu noaptea de rugăciune, şi cu ziarul bisericii, şi în evanghelizări, etc. Aveam chiar şi visuri referitor la lucrare în câmpul Evangheliei. Eu credeam că ele deja se realizau!

Dar vreau să constat un lucru pe care l-am înţeles peste mulţi ani de credinţă. Este un lucru bun să ai râvnă şi chiar e necesar. Dar nu e de ajuns. Nouă ne lipseşte timpul de aşteptare. Un timp de aşteptare în care să te rogi, să meditezi şi să cauţi Faţa lui Dumnezeu mai întâi de toate. Acesta poate dura zile, săptămâni, luni, iar pentru unii, chiar ani. Ne putem avânta într-o lucrare, dar uităm de Dumnezeu, chiar dacă credem că o facem pentru El! Lucrăm cu planuri, agende, stabilim întâlniri, organizăm conferinţe, seminare, evanghelizări de orice fel, însă uităm să-L aşteptăm pe Duhul lui Dumnezeu ca să ne conducă în acea lucrare pe care El a intenţionat-o pentru fiecare din noi. Noi nu avem timp. Nu putem aştepta. Nu avem răbdare ca să realizăm odată ceea ce ne dorim. Parcă am face mai multe decât Dumnezeu. Trăim în secolul „Nu am timp să aştept!” Atunci începem orice avem pe inimă şi în final culegem sau oboseală, înfrîngere, nemulţumire, slăbiciune, necredinţă, disperare, sau penru alţii – mândrie, aroganţă, complex de superioritate că „am făcut ceva pentru Dumnezeu!”

Fără un timp de aşteptare nu poţi merge în vreo lucrare! Din nou spun, timpul de aşteptare prespune rugăciune, post, o inimă zdrobită şi un duh smerit, comunicare zilnică cu Dumnezeu, încercări, teste… –  toate acestea pentru a te întări în credinţă, a te creşte în dragoste, a te smeri, şi a te pregăti pentru ceea ce Dumnezeu a planificat pentru viaţa ta, fie carieră, fie slujire. Nu ignora timpul de aşteptare şi nu-l evita! Treci prin această etapă importantă a vieţii – aşteptarea – şi ca rezultat vei culege dragostea, bucuria, pacea, toate roadele Duhului Sfânt, şi desigur, suflete salvate pentru veşnicie!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: