ORIGINEA SĂRBĂTORII ÎNDRĂGOSTIȚILOR SAU SF. VALENTIN

Ziua de 14 Februarie e remarcată ca ziua îndrăgostiților aproape în orice cultură indiferent de rasă sau religie. Această sărbătoare care se mai numește și sărbătoarea sfântului Valentin a devenit atât de populară în societatea modernă încât este pe locul 2 în lume după Crăciun și înregistrând imense cheltuieli.

Conform https://www.finder.com/valentines-day-statistics în SUA pentru anul 2020 în ziua de 14 februarie se estimează cheltuieli de 181,9 milioane pentru cumpărarea unui cadou! Deci, după cum se vede a devenit și un mare business. Dar nu numai. Iarăși, conform www.finder.com bărbații depășesc numărul femeilor care au de gând să dăruiască cadouri mai mult decât doar unui partener romantic! Serios?! Ce ”zi oportună” de ”a-ți exprima dragostea” mai multor parteneri!

Dar să vedem care este adevărata origine a sărbătorii. Sunt menționate mai multe lucruri, obiceiuri, istorioare sau legende legate de ziua de 14 februarie. Unele surse nu menționează nimic despre istoria lor adevărată, decât cea a unor sfinți care ar fi fost martirizați în această zi. Voi relata câteva lucruri pe scurt care ne arată destul de clar rădăcinile păgâne ale sărbătorii date.

Originea zilei îndrăgostiților datează de 2000 de ani. Romanii antici îl celebrau pe zeul Lupercus în perioada 13-15 februarie într-un festival păgân numit Lupercalia care este o sărbătoare a fertilității și a purificării. Lupercalia este numită după Lupercus, zeul fertilității și vânător de lupi în mitologia romană. Este un eveniment de 3 zile care se desfășura în perioada 13-15 februarie. Dar înainte de actualul nostru calendar gregorian, festivitatea cădea, de obicei, în sezonul de primăvară. Luna februarie este asociată și cu Lupercalia. O parte din ritualurile ținute în timpul festivităților sunt Februa, Februatio sau Februare, care înseamnă literalmente purificare. Februa este un ritual de purificare realizat pentru a alunga spiritele rele în întregul oraș sau comunitate și pentru a asigura fertilitatea pentru perioada de primăvară sau de plantare.

Lupercus este identificat cu Lycean Pan și este derivat din lupus, lup. Preoții Luperci sărbătoreau festivalul în Lupercal, peștera în care Romulus și Remus ar fi fost hrăniți de mama lor, o lupoaică vestală care a fost violată de zeul Marte. Înfiorător!

Noel Lenski (profesor clasic de la Universitatea Yale) descrie festivalul având un ritual în care se sacrificau câini și țapi din a căror piei se făceau niște biciuri care se muiau în sângele animalelor sacrificate, după care bărbații tineri se dezbrăcau de tot (cu excepția brâurilor) și loveau pe spate pe tinerele fete cu biciurile, crezând că acest lucru le va spori fertilitatea. De obicei, bărbații trăgeau un nume de fată dintr-o loterie, păstrând femeia care i-a căzut la loterie ca partener sexual pe tot parcursul festivalului sau a anului.

Pe măsură ce civilizația romană a devenit mai dominantă, soldații au adus obiceiul în fiecare țară cucerită.

În 313 A.D., împăratul roman Constantin a acceptat creștinismul și l-a făcut în religia oficială a imperiului. În ciuda acestui fapt, Lupercalia a fost încă sărbătorită în imperiile ulterioare, precum cea a împăratului Anthemius (467-472). În efortul de a creștina festivalul, Papa Gelasius I a schimbat Lupercalia în Ziua Sfântului Valentin în anul 496 d.Hr., declarându-l pe Sfântul Valentin drept patronul îndrăgostiților. Loteria inițială de câștigare a unui partener sexual pentru tot anul s-a mutat la alegerea unui sfânt pentru a-l imita pentru acel an. Schimbarea părea să funcționeze, iar obiceiul a continuat sute de ani.

 

Cu toate acestea, în 1969, Papa Paul al VI-lea a îndepărtat Sfântul Valentin din Calendarul Sfinților Romano-Catolici, afirmând următoarele: „Deși pomenirea Sfântului Valentin este o tradiție străveche, acesta este lăsat la calendare particulare, deoarece, în afară de numele său, nu se știe nimic despre Sfântul Valentin, cu excepția faptului că a fost înmormântat pe Via Flaminia pe 14 februarie.

 

Cu alte cuvinte, pentru a creștina o sărbătoare păgână, un preot catolic a ales un sfânt întâmplător care s-a întâmplat să fie înmormântat în timpul festivalului Lupercalia.

Dar ce legătură au ciocolatele în formă de inimioare cu sărbătoarea?

Chiar și ciocolata asociată cu ziua îndrăgostiților are o origine răsucită. Împăratul aztec Moctezuma I din secolul al XV-lea (1398-1469) credea că consumul de „ciocolată în mod regulat l-a făcut mai viril (n.t. mai bărbătesc, mai activ sexual) și mai capabil să-și servească haremul”. Trandafirul roșu a devenit simbolul iubirii. Dar nu la întâmplare. A fost favoritul zeiței Venus care mai târziu a născut cupidul.

Deși „ziua iubirii” a fost cândva declarată sfântă de către un papă în Biserica Catolică, ea nu are absolut nimic de-a face cu Dumnezeul creștinilor. Mai degrabă, ziua îndrăgostiților este în mod evident înrădăcinată cu festivitățile păgâne din Roma. Dacă veți face un mic studiu și veți cerceta personal cu de-amănuntul, veți vedea că această zi de 14 februarie are o istorie pervertă și păcătoasă. Iar noi, ca și creștini, nicidecum nu ar trebui să ne asociem cu obiceiurile care se practică în această zi.

Domnul Isus nu ne-a spus nicăieri în Evanghelii să sărbătorim ziua îndrăgostiților sau a unui oarecare sfânt.

Nici în Epistole nu găsim despre această sărbătoare, dimpotrivă Apostolul Pavel spune în Efeseni 5:8-14

”Odată eraţi întuneric, dar acum, în Domnul, sunteţi lumină. Trăiţi ca nişte copii ai luminii. Iar rodul luminii este găsit în tot ce este bun, drept şi adevărat. Căutaţi să descoperiţi ceea ce-I este plăcut Domnului. Nu luaţi parte la faptele nefolositoare ale întunericului, ci mai degrabă demascaţi-le, căci este ruşinos şi numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns. Tot ce este demascat de lumină devine vizibil, pentru că lumina face ca totul să se vadă clar.”

și în 2 Corinteni 6:14-18

”Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce parteneriat poate fi între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie poate fi între lumină şi întuneric? Ce armonie poate fi între Cristos şi Belial? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios? Ce înţelegere poate fi între Templul lui Dumnezeu şi idoli? Noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, aşa cum a spus Dumnezeu:

„Voi locui în ei, voi umbla printre ei
şi voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.“

„De aceea, ieşiţi din mijlocul lor,
separaţi-vă! zice Domnul.
Nu atingeţi nimic necurat,
iar Eu vă voi primi.“

„Eu voi fi Tatăl vostru,
iar voi veţi fi fiii şi fiicele Mele,
zice Domnul cel Atotputernic.“*

*Biblia NTLR

Citiți mai multe în limba Engleză la World Religion News: „Întunericul de Ziua Îndrăgostiților și originile sale păgâne” https://www.worldreligionnews.com/?p=23679

---